FILME

Proaspăt confirmat în selecția oficială a Festivalului de la Cannes cu cel de-al patrulea lungmetraj de ficțiune, The Secret Agent, Kleber Mendonça Filho era distins tot acolo, în 2019, cu Premiul Juriului pentru westernul său distopic Bacurau.

Între aceste două alegorii politice expansive, cineastul brazilian a realizat un documentar intimist dedicat orașului său natal, Recife, alcătuit din imagini de arhivă, home movies și scene din filme. Cei care îi cunosc opera vor găsi în acest trip autobiografic o cheie suplimentară de lectură a carierei sale artistice, însă filmul funcționează minunat și independent de acestea.

Structurat în trei capitole, narate hipnotic și acompaniate de un soundtrack elegiac, Fantomele orașului este un eseu nostalgic despre memoria locurilor și decăderea urbană, populat de fantomele trecutului – din săli de cinema odinioară pline, dar astăzi abandonate – văzute ca niște veritabile lăcașuri de cult cinefil.

Se spune că toate lucrurile bune au un sfârșit.
Afirmația e valabilă cu asupra de măsură – și cu ironie inclusă – în cazul Festivalului Internațional al Noului Cinema de la Hyères (Festival International du jeune cinéma, în original), care a avut o viață scurtă, dar intensă, sucombând fix la vârsta majoratului.

Fondat în 1965 într-un orășel de pe Croazetă, aflat între Marsilia și Saint-Tropez, festivalul a respirat libertate, boemie, insolență și avangardă prin toți porii, oferind o platformă vibrantă pentru dezbateri încinse și cineaști tineri aflați la început de drum.

Realizat exclusiv din materiale de arhivă, montate cronologic, și inserturi de text à la Godard, documentarul lui Yves-Marie Mahé retrasează istoria nebună și plină de contradicții a acestui loc singular de autentică întâlnire cinefilă, care a preferat să tragă obloanele la timp (în 1983), decât să-și piardă inocența artistică – precum rivalul său instituționalizat și scrobit de la Cannes.