InterogaTIFF - Agustí Villaronga

Agustí Villaronga: „Femeile duc tot greul.”

Agustí Villaronga a venit la interviu cu amicul lui, scriitorul Antoni Aloy, care l-a ajutat în „medierea englezei noastre”. Au fost incredibil de amuzanți și în același timp am avut un schimb foarte bun de idei.

Ce părere v-ați format despre TIFF și Cluj în perioada scurtă de când sunteți aici?

Este frumos, foarte frumos. Am venit în România cu mulți ani în urmă, dar în București. Apoi l-am cunoscut pe Mihai la un festival si acum sunt aici și m-am îndrăgostit.

Credeți că sunt alte filme care vă reprezintă decât cele alese în 3x3-ul de la TIFF?

Am făcut opt sau nouă filme și am fost întrebat care mă reprezintă cel mai bine. Acestea trei sunt cele care îmi descriu cel mai bine munca de-o viață, meseria. Ele reprezintă momente diferite din viața mea. Cușca de cristal este primul meu film, Marea este la mijloc și Pâine neagră este cel mai recent, filmul cu care publicul se conectează mai ușor. Totul este mai ușor de înțeles pentru public.

Puteți să ne dați exemple de influențe cinematografice în cariera dumneavoastră?

Hitchcock, pentru modul în care folosește narațiunea. Modul în care a creat misterul, atmosfera specifică. Iubesc acele filme, pentru că încerc să simt filmele, să le înțeleg într-un mod diferit. De asemenea, din regizorii de acum, generația lui Lynch, îi ador. Dar cel mai interesant regizor pentru mine în acest moment este Michael Haneke, îl iubesc.

În filmele dumneavoastră putem vorbi despre o societate catalană sau una spaniolă?

Nu în mod special. Cred că doar două filme de-ale mele sunt conectate cu societatea catalană. Dar nu în acest moment, ci cu ani în urmă, după războiul civil. Acesta este momentul când vorbim despre catalani și nu altele. Nu este tema pe care o folosesc cel mai mult.

Sunt subiectele filmelor dumneavoastră influențate de copilăria după războiul civil?

Desigur. Pentru mine este ușor să înțeleg poziția unui copil de după război pentru că am trăit acele timpuri.

În filmele dumneavoastră, cum este reprezentată femeia?

În mod normal, cred că în filmele mele femeile sunt foarte puternice – drăgălașe, dar puternice. Reprezentarea cea mai comună a femeii este ca un obiect al dorinței, al atracției, dar, în filmele mele, femeile sunt ființe umane complete. Sunt mai multe femei în filmele mele decât bărbați. Admir femeile. Într-o lume a bărbaților, devin aproape invizibile, dar ele sunt cele care duc greul. Toate femeile din filmele mele sunt foarte umane, iar modul ăsta de umanitate le face mai bune.

Știu că terminați un nou film, El Rey de la Habana. Ați continuat cu temele obișnuite sau ați ales altele?

În mod normal încerc să abordez un nou subiect pentru fiecare film. Dar există mereu o conexiune, mereu este un lucru care va fi la fel. De obicei filmele mele pun oameni în situații ca războiul, foametea și așa mai departe. Aici e la fel. Dar perioada din acest film e una de pace și e cea mai rea perioadă din istoria Cubei. Oamenii aveau probleme cu guvernul, cu rasismul. Încerc să le dau o voce oamenilor care nu au una. Mulți dintre ei nu au abilitatea intelectuală de a înțelege ce li se întâmplă, dar majoritatea simt.

A consemnat Ion Indolean

Articol publicat in ziarul AperiTIFF.