Marele final

E oare posibil să faci un film despre tine însuți ignorând toate regulile dramaturgiei? Un film care nu se vrea a fi un „produs”, sau un „conținut”? Un film care să fie atmosferă pură, care să rămână relativ? Un film care nu vrea să demonstreze nimic și care nu vrea să pretindă nimic.
Ar putea fi cineva interesat de așa ceva?